marți, 21 aprilie 2015

Pentru tine Mama...

Un prieten m-a intrebat ieri in fata unei sticle de bere de ce nu mai scriu. M-am gandit de ieri pana astazi. Nu stiu de ce. Nu am mai scris nimic de cand a murit Mama. Nu pe net. Ii scriu ei in fiecare zi. Pe niste bucatele de hartie pe care le pun intr-o cutie in fata fotografiilor ei. Nu pot sa scriu despre ea. Nu inca. Dar fac o exceptie astazi. Astazi nu-i mai scriu un biletel. Astazi scriu aici. Ca in fiecare zi. In care urc in biblioteca si trec pe langa masa cu pozele ei si-i spun " Buna Dimineata Mamica". Si apoi imi pornesc calculatorul, imi citesc emailurile si imi vad de treaba. Si apoi ma opresc. Pentru ca vine momentul zilei in care o sunam in fiecare zi. Sa o intreb ce mai face. Invariabil aceeasi intrebare. Si ea imi raspunde la fel in fiecare zi. " eh, ce sa fac, uite astazi am mancat mai mult, voi ce mai faceti?" Si acum, pentru ca nu pot sa-i mai raspund la intrebare ii scriu pe un biletel. In fiecare zi. Ca si cum am sta de vorba la telefon. Si il pun intr-o cutiuta de lemn in fata fotografiilor ei. Pentru ca mai mult de atat nu pot sa mai fac acum. Nu pot sa fac mai mult. E mult prea tarziu pentru asta. Mult prea tarziu... Dar pot sa-ti spun acum, aici, astazi ce simtim toti pentru tine. Te iubesc mama, si nu sa te uit niciodata. Niciodata... Si daca eu si Anca o sa avem o fetita o sa o se numeasca Elena. In amintirea ta si pentru ca o sa fie o luptatoare ca tine. Te iubeste si Mihaela si sufera in felul ei, cred ca la fel ca mine, cand nu se uita nimeni si poate sa planga. Te iubeste si Tata. Foarte mult. Il vad si imi dau seama cat sufera. Mai mult decat noi. Te vede acolo langa el cand sta pe canapea si se uita la televizor. Vorbeste cu tine ca si noi, cand nu ne vede nimeni. Nu vrem sa pleci Mama. Dar nici nu vrem sa te tinem aici langa noi. Daca exista un Rai, daca exista un loc bun pentru oamenii buni, atunci du-te acolo. Nu o sa te uitam. Te vom pastra in amintirea noastra in felul nostru, al fiecaruia. Te iubim mama si nu te vom uita niciodata. 21.04.2015 Pana maine Mama...

Niciun comentariu: