Batranul si muntele (part II)

Am plecat cu vorbele batranului in gand. Muntele se inalta in fata mea. Am oftat si am inceput sa urc. Doru si Mihai ma asteptau mai sus la vreo 200 m. Cand am ajuns la ei deja era noapte. Mi-am intins cortul si ne-am asezat toti la foc. Am depanat amintiri. Ne vedeam rar.. la vreo 2-3 ani si numai pe munte. Cand l-am auzit am ramas blocati. Crengile trosneau cand calca pe ele. A venit pana langa foc si se uita la noi. Am fost paralizati. Nu va pot descrie sentimentul. Cat timp a trecut nu stiu. Am stat si ne-am privit in ochi. Fara nici o miscare. Intr-o parte trei baieti cu sperantele, visurile si iubirile lor. In cealalta parte un urs. Dupa o vreme s-a intors parca plictisit de noi si a plecat. Cred ca am mai stat cinci minute pana am reusit sa ne rupem de sub vraja. Mi-am aprins o tigara cu mana tremurand. Ma simteam de parca imi privisem moartea in ochi. De parca venise pentru mine dar se razgandise. Doua zile mai tarziu am coborat muntele. In sat ne-am dus sa-l cautam pe batran. Si nu l-am mai gasit. Murise. Si atunci am inteles. Moartea nu ne cautase pe noi. Cei care indraznisem sa urcam pana acolo unde muntele se intalneste cu cerul. Si ne-am dus la inmormantarea batranului. Si toti ne-au privit cu mirare cum punem cante o floare pe mormant si apoi ne luam rucsacurile si plecam.