Iesi cu prietenii. Bautura si tigari. Intri in club. Acelasi club. Unde ai vazut-o prima data. Te asezi la masa. Aceasi masa. Mereu. Te uiti in jur. Aceleasi fete. Iti saluti prietenii. Iti iei bere neagra. Vrei sa bei mai mult. Capacitatea mintii de a se autoamagi este uimitoare. Dar mintea nu functioneaza cum vrei tu. Are o viata proprie. Asa ca bei. Ca sa poti sa uiti. Si vine un moment. Cand se face liniste in mintea ta. Cand ai ajuns la nivelul care trebuie. Si atunci peisajul din jurul tau se schimba. Vocile celor din jur devin zgomot de fond. Si totul se accelereaza. Sau tu incetinesti. Iti dai seama ca poti opri timpul. Si sa-ti pastrezi momentul. Oamenii se agita in jurul tau. Baieti, Fete. Vorbesti cu ei. Dar nu-ti dai seama. Oana se invarte printre ei. O apuci de codita de la caciula. Vorbesti cu doua fete. Cosmina, Denisa. Cosmina vine si-ti spune ca vineri o sa treaca sa te salute chiar daca tu nu o sa-ti mai aduci aminte de ea. Probabil ca asa e. Alta bere. Alti oameni. Te intorci si te uiti. Bogdanel sta cu berea in fata si rade. Gibi s-a imbatat si sta pe spatarul bancii. Lol danseaza cu Blonda si Cami. Cativa prieteni. Zeci de oameni in jurul tau. Stii ca nu iti e frica sa ramai singur in intuneric. Te cunosti. Asa esti tu. Dar iti dai seama ca iti e frica sa ramai singur intre oameni. Mintea ta are capacitatea de a extrapola posibilitatile pornind de la evenimentele din jurul tau. Te uiti iar in jur. In mintea ta barul se goleste. Dispar toti pe rand. Se topesc. SI esti singur. Cu o bere in mana. Pentru tine asta e realitatea. Totul revine la normal cand francezul ciocneste o bere de a ta. Zambesti din reflex. Alice trece in viteza cu o bere in mana. Lol se duce la bar. Gibi pleaca la toaleta. Prietenii tai. Multimea din jurul tau. Si golul. Blonda vine la tine. Stie ce ai. Te ia in brate. Apoi pleaca. Vorbesti cu Cosmina. Apoi cu Denisa. O faci din reflex. TU esti in alta parte. Totul se accelereaza iar in jur. Te uiti la ceas. Ore se scurg intr-o secunda. Timpul trece mult prea repede. Si nu-l mai poti opri. Te ridici. Ridici piciorul sa cobori treapta. Si in momentul ala se intampla. Intr-o nanosescunda tot ce a fost iti trece prin fata ochilor. Flash dupa flash. Imagini in miscare. Chipul unui copil frumos. In mii de ipostaze. Si cand piciorul atinge podeaua totul s-a terminat. Intr-o nanosecunda. Party-ul s-a terminat. Ca de obicei sunteti ultimii. Te imbraci si pleci. Drum cu taxiul pana acasa. Un caine care se joaca prin zapada. E dimineata deja. Dormi doua ore. Suna telefonul. Te trezesti. Iei cafeaua de ieri si aprinzi tigara. Te asezi in fata calculatorului. Te uiti in jur. Si vrei sa pleci. Undeva departe. Pentru o vreme.
Ai vrea sa urci iar muntele acolo unde cerul se intalneste cu stelele. Pentru ca acolo poti sa fi singur in intuneric. Si e bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu