Emperor Turhan: How will this end? Kosh: In fire. ...

Ieri m-a impins ceva sa-l sun pe Doru. Dupa multi ani. Pentru ca ceva mi-a adus aminte de povestea lui Doru. De noi si de zilele de pe munte de atunci de demult.De povestea batranului din sat care ne-a intrebat ce cautam pe munte. Si i-am spus ca vrem sa ajungem acolo unde pamantul se uneste cu stelele. Si cand ne-am intors in sat dupa doua zile am aflat ca murise. Si ne-am dus sa-l petrecem pe ultimul drum. Trei necunoscuti. Trei oameni care in acele doua zile pe munte ne-am schimbat. Din care doi si-au facut un semn care sa le aduca aminte de acele momente. Si pe care eu mi l-am facut tarziu. Mult prea tarziu. Pentru ca uitasem ce ne-a legat acolo. Eu, Cristi si Doru. Trei oameni care si-au intalnit si invins frica acolo. Si care s-au insemnat. L-am intrebat pe Doru daca a uitat. Mi-a spus ca nu o sa uite niciodata. Ca a fost insemnat pentru eternitate. In suflet. M-a tulburat. M-a facut sa ma gandesc la toti cei din viata mea care au insemnat ceva si nu mai sunt. La Doru care are trei tatuaje pe mana dreapta. Un urs stilizat . O pisica cu ochii mari pentru ca Diana iubea pisicile. Si un nume si o data. Diana 23 februarie 2007. Doru mi-a spus ceva demult. Poti sa-ti intalnesti sufletul pereche dar nu-i obligatoriu sa ramai cu el. Universul nu joaca niciodata corect. Niciodata. Si cateodata ce ramane sunt niste tatuaje pe o mana si golul din suflet. Si m-am gandit la cei ce nu mai sunt. Cosmin, Diana, batranul de pe munte, Cristina, Kinu, bunica. Si la cei care mai sunt dar au disparut. Doru prins pentru totdeauna in cusca sufletului lui. Cristi plecat undeva departe. Ana, Simona, Laura, Monica, Adi, Sebastian, Dexter. Si multi altii. Si mi-am dat seama cat de important e sa nu uiti. Pentru ca fiecare a lasat o particica.