Satul

Calc intr-o balta si e cat pe ce sa cad. Ma redresez si ma uit inapoi. Urma bocancului a ramas imprimata in zapada. Linistea e nefireasca. Satul e pustiu. Nu stim unde au disparut locuitorii dar ceva este ciudat. Ceata, linistea satul pustiu, zapada. Mi se ridica parul pe ceafa. Foarte multa electricitate in aer. Toata simturile imi tipa sa plec de acolo. Dar continui sa merg cu coada ochiului la cel din fata mea. Arma e din ce in ce mai grea si imi vine sa o las in jos. Dar nu o fac. Ma simt in siguranta cand simt metalul inghetat. Realizez brusc ca zapada nu scartaie. Nu se aude nici un zgomot. Un bazait incepe sa se auda in ureche. Toate firele de par mi se ridica. Sergentul ridica mana si ne oprim toti.
Lumina puternica ne ia pe nepregatite. Imi acopar ochii cu mana si ma las in jos. Cand imi ridic privirea satul e plin de viata. Un taran trece cu vaca si ma saluta. Ii raspund la salut din cap si ma uit mirat in jur. Nimeni nu se sperie de plutonul de soldati aparut din neant in mijlocul pietei. Oamenii isi vad de treburile lor obisnuite. Cerul e albastru, iarba verde. Ceata si zapada au disparut. Continuam sa stam pe loc asteptand niste ordine care probabil nu or sa vina niciodata. Radioul e mut. Doar static. Baza de operatiuni nu-i raspunde sergentului care cere intructiuni cu o voce joasa. Incep sa realizez Ca nu o sa-i raspunda nimeni. Masina lasata la 40 de metri in spate a disparut. Bocancii mei inca poarta urme de zapada. Cumva dintr-un capriciu al universului, plutonul nostru s-a transportat undeva.... O fata vine catre mine cu un cos de mere. Imi zambeste. Realizez ca o cunosc. Ii zambesc si iau un mar. Ceilalti isi lasa armele si isi desfac castile. Zambim toti. E liniste aici. Ne asezam pe rand. Oamenii din sat vin catre noi cu apa si mancare. Suntem fericiti. S-a terminat. Oboseala a disparut. Ma las intr-un genunchi si imi plimb mana prin iarba. E atat de multa pace aici...

Soldatii se apropie de sat in formatie si cu degetele lipite de arme. Sunt nervosi. Rapoartele primite de la localnici sunt ingrijoratoare. Fenomene ciudate si lumini puternice. Si plutonul doi trimis sa investigheze zona a incetat orice contact radio.
Gasesc prima data masina cu usile deschise. E atat de multa liniste in jur. Dupa 40 de metri gasesc primul soldat. Intins pe spate si cu ochii deschisi catre cer. Zambind. Apoi mai departe ii gasesc si pe celalti. Unul dintre ei sta intr-un genunchi cu mana in zapada. Cealalta mana ii e inclestata pe metalul rece al armei. Priveste inainte cu ochii inghetati si zambeste.