duminică, 23 ianuarie 2011

Salt..

Saltul se finalizeaza. Ma trezesc in mijlocul pietei inconjurat de oameni. Nimeni nu observa. Una din ciudateniile saltului. Apari intr-un loc ca si cum ar fi trebuit sa fi deja acolo. Imi pornesc timerul. 23 de minute. Atat timp am pana urmaritorii ma prind din urma. II simt deja cum sondeaza posibilele alternative pana o gasesc pe cea pe care ma aflu. Zambesc.
Stiu de ce sunt aici. Ca de fiecare data. Ma indepartez grabit de piata. O vad cum apare dupa coltul cladirii. Isi scutura parul blond si se uita inapoi. Zambesc iar. Ma indrept in directia opusa. O doamna in varsta cara doua sacose mari. Gafaie. Sacosele sunt grele. Ma indrept catre ea din ce in ce mai grabit. Ma dezechilibrez si o lovesc usor in umar. Scapa una din sacose si continutul se imprastie pe jos. Ma injura. Murmur scuze si ma indepartez. Ma asez pe o banca si imi aprind o tigara. Apoi privesc incantat lantul de evenimente pe care l-am pus in miscare. Un tanar se opreste sa o ajute pe doamna sa stranga continutul sacosei. Din cauza asta batranelul care trece pe langa ei nu-i mai cere tanarului un foc. Si nu-si mai aprinde tigara. Merge inca zece metri fara sa obesrve pe nimeni fumand si se opreste. Ma ridic de pe banca si ma opresc langa el. Ii ofer un foc. Il intreb de vreme si vorbesc cu el un timp. Imi multumeste si pleaca. Cu 3 minute mai tarziu decat ar fi trebuit sa plece in mod normal. Ma uit inapoi. Ea e la jumatatea pietei. A intarziat deja cu 15 minute. Se grabeste. Batranelul cu tigara in gura se indreapta catre ea. Ma uit cu atentie. Momentul culminat se apropie. Trece prin fata ei si ea il loveste. Se opreste sa-si ceara scuze. Porneste din nou grabita. Cu 20 secunde mai tarziu decat ar fi trebuit. Imi aprind alta tigara si ma uit catre strada. Masina rosie trece. Masina rosie care ar fi lovit-o pe trecerea de pietoni condusa de un sofer pe care il suna sotia si care nu-si gasea telefonul. Care si-a luat o secunda ochii de la drum, secunda in care ea a trecut strada. Urmaritorii mei au ajuns. Dar deja nu mai conteaza. Ma vad pe mine pe partea celalata a strazii cum o astept. Si pe ea cum trece grabita si imi sare in brate. Ii simt pe urmaritorii in spate dar deja e tarziu. Arunc tigara cand cronometrul meu ajunge la 0. Salt.

Niciun comentariu: