Jurnalul unui mic lord al timpului - Darul

El s-a intors si mi-a pus scrisoarea in mana. "Citeste-o dupa ce plec". Apoi si-a ridicat gulerul si a plecat incet pe strada uda. L-am urmarit cu privirea pana cand a disparut in aburii de la gurile de ventilatie. Apoi am scos hartia.

"Am vazut viitorul. Am vazut toate variantele posibile de viitor. In toate reusesti. Pentru ca ai darul. Darul oferit de Batran. Ai posibilitatea sa modelezi Eternitatea. Si o sa fie minunat. Pentru ca s-a intamplat deja. Stiu ca nu sunt cu tine in nici una din variantele de viitor. Decat pana la un punct. Pentru ca nu am existat niciodata. Nu a existat un viitor cu noi doi in el. Sunt prezent in varianta asta pentru ca am vrut sa fiu. Pentru ca am vrut sa asist la nasterea a ceva frumos. Am vrut sa fiu acolo in mijlocul evenimentelor. Si am fost. Dar acum calatoria mea se apropie de sfarsit. Am facut ce am avut de facut. E timpul sa merg mai departe. Pe calea mea. Calatoria ta abia incepe. Ce se va intampla in continuare pentru tine va fi extraordinar. Si iti sunt recunoscator ca m-ai lasat sa fiu aici sa vad. Sa fac parte din viata ta. Pentru o vreme."

Am dat drumul hartiei. Speriata. Am inceput sa alerg dar strada era pustie. L-am strigat cu toata fiinta. Si atunci mi-am adus aminte de cuvintele Batranului
"Ce-mi oferi pentru ce ti-am daruit?
Ce trebuie sa ofer?
Ceea ce iubesti cel mai mult si doresti cel mai putin sa pierzi.
Nu am nimic Batranule. Ce pot sa ofer eu?
O viata, o speranta..  numele nu trebuie cunoscut. Dar ii vei striga numele cu glas tare, atunci cand nu va mai fi. Il daruiesti de bunavoie? 
De bunavoie, Batranule."

I-am strigat din nou numele cu toata puterea. Nu am capatat nici nu raspuns. Doar durere, teama si liniste.

( din " Jurnalul unui mic lord al timpului" )