Jurnal de Razboi

Imi aprind o tigara. Strada e pustie in jurul meu. E noapte. Copacii se aliniaza in randuri drepte de o parte si de alta a drumului. Becurile galbene abia lumineaza strada. Inchid ochii. Vad particulele subatomice cum se opresc din miscare. Unda colapseaza si in jurul meu realitaea se schimba. Deschid ochii. Soarele e sus pe cer si in jurul meu sunt oameni. Astept.. Si o vad cum vine. E cu prietenele ei si rade. Fericita. Isi scutura parul. E atat de aproape de mine incat pot sa-i simt parfumul. Intoarce capul si ma priveste. Ii zambesc. Imi aduc aminte cum o tineam de mana si ne plimbam prin acelasi loc in care suntem acum. Pentru mine a trecut doar o zi dar pentru ea eu nu am existat niciodata. Si trece mai departe fara sa stie ca m-am jucat cu timpul . M-am jucat cu timpul pentru ca ea sa nu ma intalneasca nicidata. M-am jucat cu legile fizicii, am produs un efect fara sa existe o cauza pentru ca ea sa poata fi fericita. Intr-o linie temporala in care nu ne-am intalnit. Ma intorc si ma uit dupa ea. O vad cum intoarce capul si imi zambeste. Ii zambesc si eu. Si sunt trist. Pentru ca eu o sa-mi amintesc de ea. Si inchid ochii si realitatea se modifica in jurul meu.