one perfect possible future

Privesc imaginile care se formeaza in fata mea. Fragmente dintr-o viata. Le apuc, le sortez, le arunc. Caut.. O imagine se formeaza. O vad cum se plimba visatoare. Isi lasa capul pe spate si soarele ii luceste in par. Zambeste si incepe sa alerge. Se opreste langa ceasul din piata. Vad data si inima imi ingheata. Vreau sa alung cu mana imaginea din fata mea dar ceva ma opreste. O urmaresc in continuare fascinat. Se uita spre cerul albastru cu mana streasina la ochi. Privirea ii coboara si se opreste exact asupra mea. Pentru o clipa ochii ei verzi ma privesc direct. Apoi intoarce capul. Incremenit gandesc comanda.."stop". "inapoi". Inca o data... Privirea ei coboara de la cer direct la mine. Inima imi bubuie. E imposibil. Stiu asta. Nu are cum sa ma vada, Legile fizicii, legile timpului orice lege din universul asta o impiedica sa ma vada. Imaginile astea sunt batrane pentru mine. Sunt fotoni incremeniti intr-un moment din timp. Un moment care pentru mine a trecut de mult. Dar ratiunea nu poate sa invinga. Tot ce stiu este ca pentru o clipa, de dincolo de timp si spatiu ea m-a privit. "play" Pleaca de langa ceas si se duce catre strada. Stiu ce urmeaza fara sa ma mai uit. Accidentul, spitalul apoi undeva apar eu cand pun flori pe un mormant. Fragmente dintr-o viata. Vechi de milenii. Amintiri...
Miliarde de variante de viitor. SI eu caut prin toate pana o sa o gasesc singura varianta perfecta posibila. Pentru ca exista. Exista o varianta perfecta posibila de viitor. Una in care totul este bine. Pe care trebuie sa o gasesc. Pentru ca desi pot sa ajung in piata aia si sa o apuc de mana inainte sa treaca strada, nu am voie sa o fac. Legile timpului ma impiedica sa fac asta. Nu o pot salva de la moarte. Nu pot modifica linia temporala atat de drastic. As introduce in ecuatie o variabila care nu ar avea ce sa caute acolo. Ea nu mai exista din momentul ala. Ce s-a intamplat, s-a intamplat. Nimic nu mai poate schimba asta. Daca o salvez ori o sa dispara iar, pentru nu a existat niciodata in linia temporala respectiva, ori o sa creez o alta linie temporala care o sa extinda independent in miliarde de variante si care prin efectul de fluture sa ajunga sa distruga universul asa cum il cunoastem. Nu. E mult prea riscant. Nu ma pot juca cu timpul dupa bunul meu plac. Tot ce pot face e sa privesc. Si sa caut in continuare acea varianta de viitor perfecta.

din "Jurnalul unui mic lord al timpului"