vineri, 26 martie 2010

in fine...

Am venit in locul care ma facea fericit. Cu gandul sa raman. Dar stiu ca ea o sa plece. Suntem tacuti amundoi. Incerc sa-i prind privirea....

Suna telefonul. O privesc cum isi ia bagajele. As vrea sa o iau in brate dar nu o fac. Pentru ca imi e frica ca nu o sa-i mai dau drumul.

O privesc de la geam cum se urca in masina. Si imi dau seama ca nu i-am spus sa ramana. Nu i-am spus ca nu vreau sa plece. Ca vreau sa ramana aici.. cu mine. 

Se lasa seara. Stau pe canapea si ma uit in jur. Si imi dau seama ca nu locul ma facea fericit. Ea ma facea fericit. Ma ridic si ma duc catre usa. Ma intorc si ma mai uit odata. Aici e gol. Trag usa in spatele meu si plec.

2 comentarii:

Sabina Laiber spunea...

Foarte frumoasa povestea! E si adevarata?

Leto Atreides spunea...

da. e adevarata