Ma trezesc transpirat. Acelasi vis. Sunt in parc. Cu ea. E soare. Stam pe banca. Vorbim. Ii explic principiile de baza ale mecanicii cuantice. Fizica. Pasiunea mea. Rade. Imi place cand rade. Are un ras frumos. Si ochi frumosi. Ma pierd in ei. Intoarce capul cand o privesc in ochi. Zambesc.
O rafala de vant indoaie crengile copacilor si ridica praful. Liniste. Nefireasca. Parca nu pot sa respir. E mai putin aer. Vad oamenii gesticuland si aratand catre est. Ma uit si eu.
Norul ciuperca se ridica din ce in ce mai sus. E departe dar nu conteaza. Stiu suficienta fizica ca sa-mi dau seama ca nu conteaza. Ma uit la ea. E speriata. Imi dau seama ca si eu sunt. Pentru ca stiu ce urmeaza. O iau in brate exact cand ne loveste unda de soc.
Acelasi vis. Aceasi zi. Acelasi moment. Mereu si mereu.
Ma ridic. Imi iau arma si imi privesc contorul geiger.Gesturi reflexe. Asa cum inainte imi luam cheile si imi priveam ceasul. Inainte. Cand totul era altfel. Cand existau copaci, pisici si oameni. Cand existau case, flori si ea. Acum nu mai exista decat un desert radioactiv si eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu